România este o țară Binecuvântată,
așa cum planeta noastră TERRA este Binecuvântată !!!!

BINE AȚI VENIT !!!

DATE GENERALE
Denumire oficială: România (adoptată în 1862, după unirea Principatelor Române Ţara Românească/Valahia şi Moldova, din 1859)
Formă de guvernământ: republică
Statut internaţional: stat membru al ONU (din 1955), membru al UNESCO (din 1956), membru al Consiliului Europei (din 1993), membru al NATO (din 29 martie 2004), membru al Uniunii Europene (de la 1 ianuarie 2007).
Capitala: Municipiul Bucureşti (situat în sudul ţării, suprafaţă 228 kilometrip), atestat documentar în 1459.
Poziţia geografică: stat situat în sud-estul Europei Centrale, în nordul Peninsulei Balcanice, în bazinul inferior al fluviului Dunărea, cu ieşire la Marea Neagră. De la vest la est România ocupă circa 9 meridiane. De la nord la sud, România se întinde pe circa 5 paralele.
Suprafata: 238.391 de kilometri pătraţi (91.843 mile pătrate). România este a 12-a ţarã ca mărime a Europei.
Frontiere: ~3150 de kilometri, din care circa o treime frontiere terestre şi două treimi frontiere pe apă (râurile Tisa şi Prut, fluviul Dunărea şi Marea Neagră). Litoralul românesc al Mãrii Negre are o lungime de ~245 de kilometri.
Vecini: Ungaria (la vest şi nord-vest), Ucraina (la nord şi la est), Republica Moldova (la nord-est şi la est), Marea Neagră (la sud-est), Bulgaria (la sud) şi Serbia (la sud-vest şi vest)
Limba oficială: româna - limbă neolatină
Însemnele, sărbătoarea naţională, sărbători legale, ora, moneda
Sărbătoarea naţională: 1 Decembrie (ziua în care, la 1 decembrie 1918, s-au unit, la Alba Iulia, centrul ţării, toate provinciile istorice locuite preponderent de români)
Drapelul: drapelul României este tricolor (albastru, galben, roşu) şi nu a suferit schimbări importante de-a lungul istoriei; culorile sunt pozitionate vertical, în 3 benzi de lăţime egală, în următoarea ordine, începând de la lance: albastru-cobalt, galben-crom, roşu-vermillon
Imnul naţional: "Deşteaptă-te, române", pe versurile poetului romantic paşoptist Andrei Mureşanu şi muzica poetului şi cântăreţului Anton Pann
Stema: stema actuală are ca element central vulturul de aur cruciat, aşezat pe un scut de azur şi ţinând în gheare un sceptru şi o sabie. Pe pieptul vulturului se află un blazon împărţit în câmpuri heraldice simbolizând provinciile istorice româneşti (Ţara Românească, Moldova, Transilvania, Maramureş, Crişana, Banat, teritoriile adiacente Mării Negre)
Ora oficială: ora Europei răsăritene: GMT+2 (iarna), GMT+3 (vara). Ora de vară operează din ultima duminică a lunii martie până în ultima duminică a lunii octombrie
Sărbători legale: 1 şi 2 ianuarie (Anul Nou), 24 ianuarie (Unirea Principatelor Române, 1859), primele două zile de Paşte, 1 mai (Ziua internaţională a muncii), 1 iunie (Ziua copilului), primele două zile de Rusalii, 15 august (Sfânta Maria), 30 noiembrie (Sfântul Andrei), 1 decembrie (Ziua naţională), 25 si 26 decembrie (Crăciunul)
Moneda: leul (plural lei, cod internaţional RON) divizat în 100 de bani. Cursul de schimb al leului în funcţie de diferite monede este disponibil pe site-ul nostru.
Separaţia puterilor, puterile în stat
Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului Puterilor - legislativă, executivă (Guvernul şi Preşedintele) şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale (conform Constituţiei României din 2003).
Preşedintele este ales direct, pentru un mandat de 5 ani. O persoană poate ocupa funcţia de preşedinte al României doar pentru două mandate.
Guvernul României a fost de cele mai multe ori de coaliţie, mai ales după prima alternanţă la putere din perioada postcomunistă, din 1996.
Parlamentul bicameral, compus din Camera Deputaţilor şi Senat (camera superioară), este ales prin vot universal, în sistem proporţional, într-un singur tur de scrutin, pentru un mandat de 4 ani. Cetăţenii români de peste graniţe desemnează prin vot 4 deputaţi şi 2 senatori care să le reprezinte interesele.
Conform Constituţiei, minorităţile naţionale care nu pot accede direct în Parlament au rezervat câte un loc, în Camera Deputaţilor, cu condiţia să obţină un număr minim de voturi la nivel naţional. În Cameră sunt 18 minorităţi care au câte un deputat. Singura minoritate care reuşeşte să intre direct în Legislativ este cea maghiară, cea mai numeroasă din România.
România are 32 de europarlamentari în Parlamentul European, cu un mandat de 5 ani.
Date socio-demografice
Conform Recensământului Populaţiei şi Locuinţelor din octombrie 2011 (rezultate definitive), populaţia stabilă era de circa 20,12 milioane (20.121.641) persoane. 727.500 de persoane erau plecate pe perioadă îndelungată (peste 12 luni). La recensamântul general din 2002 erau 21,68 milioane de persoane, populaţia scăzând cu 1.559.300 persoane datorită scãderii accentuate a natalitãţii şi a soldului negativ al migraţiei externe. Scăderea populaţiei faţă de anul 2002 este mai accentuată în mediul rural (cu 9,6% faţă de o reducere cu 5,0% în mediul urban).
Din totalul populaţiei stabile a României 54,0% avea domiciliul în municipii şi oraşe, iar 46,0% locuia în mediul rural. Faţă de situaţia de la penultimul recensământ, ponderea populaţiei stabile din mediul urban a crescut cu 1,3 puncte procentuale în detrimentul mediului rural. Comparativ cu anul 2002, distribuţia populaţiei stabile pe grupe de vârstă arată clar fenomenul de îmbătrânire al populaţiei.
16,79 milioane de persoane din populaţia stabilă (88,9%) s-au declarat români. Populaţia de etnie maghiară a fost de 1,227 milioane de persoane (6,5%), iar numărul celor care s-au declarat romi de 621.600 persoane (3,3%). Alte grupuri etnice mai numeroase: ucraineni (50,9 mii persoane), germani (36,0 mii), turci (27,7 mii), ruşi – lipoveni (23,5 mii) şi tătari (20,3 mii persoane).
Cele mai mari comunităţi româneşti sau de originari din România de peste hotare sunt în Republica Moldova, SUA, Canada, Ucraina, Serbia, Germania, Israel, Australia, Austria. Trebuie adăugate comunităţile numeroase de români plecaţi la muncă, în special în Italia şi Spania, dar şi în Marea Britanie, Irlanda, Portugalia.
Populaţia pe sexe, conform Institutului Naţional de Statistică (la 20 octombrie 2011): 51,4% feminin, 48,6% masculin. Speranţa medie de viaţă este de 74,5 ani în România, iar pe sexe de 71 ani la bărbaţi şi 78,1 ani la femei, conform unui raport al OECD şi al Comisiei Europene din decembrie 2014. Vîrsta medie estimată a populaţiei la 1 ianuarie 2013 era de 40,9 ani, în creştere.

Diviziuni administrative, oraşele principale
Diviziuni administrative: 41 de judeţe plus Municipiul Bucureşti, cu rang de judeţ cu 320 de municipii şi oraşe (din care 103 municipii) şi 2861 de comune.
Oraşele principale: Bucureşti (aproximativ 1,94 milioane de locuitori), urmat de Iaşi, Cluj-Napoca, Timişoara, Constanţa (fiecare cu peste 300 de mii locuitori).
Istoria
În spaţiul carpatic, primele menţiuni etnonime atestã un conglomerat de triburi tracice din care Herodot, în secolul al VI-lea î.Hr., menţioneazã unul distinct, cel al geţilor, care locuiau la nordul Dunãrii. În izvoarele romane, geţii sunt denumiţi daci, conform afirmaţiei geografului Strabo, din vremea împãratului Augustus (27 î.Hr. - 14 d.Hr.) - “dacii şi geţii vorbeau aceeaşi limbã”. Centrul politic al civilizaţiei geto-dacilor se afla în Munţii Orãştiei, la Sarmizegetusa (partea vestică a României actuale), iar gradul cel mai înalt al acestei civilizatii a fost atins în timpul regilor Burebista (cca. 80 - cca. 44 î.Hr.) şi Decebal (87-106 d.Hr.).
În urma a douã rãzboaie purtate între anii 101-102 si 105-106, împãratul Traian transformã Dacia în provincie romanã. Pînã în jurul anilor 270-275, când Imperiul Roman îsi retrage armata şi administraţia, Dacia cunoaşte transformãri sistematice care o vor include în lumea romanã.
Între secolele IV şi XIV, pe teritoriul de astãzi al României au trecut valuri diferite ca intensitate şi prezenţã de populaţii migratoare. Triburi germanice, iraniene, slave şi turcice şi-au exercitat influenţele asupra autohtonilor.
Prezenţe proto-române sunt atestate în izvoarele bizantine începând cu secolele VII-VIII, dar prima formaţiune statală condusã de un român este cea a ducelui Gelu, din spaţiul intracarpatic, atestatã de cronica „Gesta Hungarorum” la sfârşitul secolului al X-lea. La începutul secolului al XII-lea, dupã cucerirea spaţiului intracarpatic de către unguri şi creştinarea lor, se formeazã principatul Transilvaniei. Formarea principatelor medievale româneşti Moldova şi Ţara Româneascã are loc peste douã secole şi jumãtate, între 1330 şi 1350.
Deşi spaţiul românesc este unul periferic al celui european, el a împãrtãşit principalele valori europene ale timpurilor sale, dintre care creştinismul este cea mai pregnantã. Creştinismul ortodox s-a rãspândit în Ţãrile Române sub influenţa lumii bizantine.
Între secolele XIV şi XVI, principi ca Mircea cel Bãtrân, Ştefan cel Mare, Vlad Ţepeş, Iancu de Hunedoara s-au alãturat alianţelor creştine ale Europei împotriva ascensiunii Imperiului Otoman. În decursul secolului al XVI-lea, acesta controla Balcanii, Asia Micã, nordul Africii, Orientul Mijlociu şi ajunsese la porţile Vienei. Pentru mai bine de jumãtate de mileniu, spaţiul românesc s-a aflat şi el sub influenţa modelului cultural otoman.
Primele încercãri de desprindere de sub controlul turcesc şi de întoarcere la valorile europene are loc începând cu secolul al XVII-lea, în timpul principilor Mihai Viteazul, Şerban Cantacuzino, Constantin Brâncoveanu, Dimitrie Cantemir.
În perioada fanariotã, în secolul al XVIII-ea, se adânceste criza politicã, socialã şi economicã a lumii otomane, iar reorientarea spre Europa Occidentală era consideratã ca o cale de ieşire din acea crizã. Din punct de vedere politico-militar, alianţele austro-ruse, la care aderã şi unii principi români, încep sã împingã Imperiul Otoman în afara spaţiului sud-est european.
La începutul secolului al XIX-lea, secolul naţiunilor, şi în spaţiul românesc pãtrund ideile romantismului. Dezbaterile privind viitorul stat românesc au vizat unirea Moldovei cu Muntenia şi crearea instituţiilor care sã facã acest stat funcţional.
Datoritã reformelor întreprinse în timpul regelui Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen (1866-1914), a două jumãtate a secolului al XIX-lea a însemnat una din cele mai faste perioade din istoria României. La sfârşitul primului rãzboi mondial, în 1918, teritorii din Rusia si Austro-Ungaria locuite în majoritate de români se uneau cu regatul României si formau ceea ce a fost denumit în epocã “România Mare”.
O continuare a creşterii economice şi politice a României a avut loc în perioada interbelicã, în timpul regilor Ferdinand I (1914-1927) şi Carol al II-lea (1930-1940).
Industria româneascã înregistreazã un salt cantitativ şi calitativ, mai ales în domeniul extractiv, siderurgic, al construcţiilor de masini. Stabilitatea politicã a permis creşterea nivelului de trai, în special datoritã investiţiilor strãine. Regimul politic al democraţiei liberale şi proprietatea privatã au constituit fundamentele societăţii româneşti libere.
Dar în secolul XX, “secolul extremelor”, totalitarismul a fost prezent şi în România. Mai întâi prin fascism, care s-a afirmat puternic în anii '30 şi '40 şi în timpul regimului mareşalului Ion Antonescu. Dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, se instaura dictatura comunistã cu sprijinul direct al armatelor sovietice. Fascismul şi în special comunismul au însemnat deportarea şi lichidarea a sute de mii de oameni, pe lângã traumele rãzboiului.
Comunismul a însemnat încãlcarea celor mai elementare drepturi şi libertăţi ale omului, lichidarea proprietăţii private, anihilarea opoziţiei politice şi întemniţarea opozanţilor, a intelectualilor, ţãranilor, muncitorilor, a clasei de mijloc şi a tuturor celor care i s-au opus.
Regimul comunist condus de Gheorghe Gheorghiu-Dej (1947-1965) şi Nicolae Ceauşescu (1965-1989) a produs cele mai puternice mutaţii sociale, a introdus practici staliniste, pe baza modelului politic marxist-leninist, de reprimare a disidenţei, a luat mãsuri catastrofale din punct de vedere al politicii economice.
Criza de sistem a comunismului a culminat cu criza extrem de profundã din timpul anilor 1980, iar momentul 1989, când regimul Ceauşescu s-a prãbuşit, iar circa 1300 de persoane au murit în Revoluţia anticomunistă, a venit ca o confirmare a eşecului proiectului comunist.
Din 1989, România a revenit treptat la democraţie şi la economia de piaţã.
Relieful, apele, clima, vegetaţia, fauna, ariile protejate, resursele minerale
Relieful României se compune din trei trepte majore: cea înaltã, a Munţilor Carpaţi (cel mai înalt vârf este Moldoveanu, 2544 m), cea medie, care corespunde Subcarpaţilor, dealurilor şi podişurilor şi cea joasã, a câmpiilor, luncilor şi Deltei Dunãrii. Delta, cea mai tânãrã unitate de relief, în continuã formare, are altitudinea medie de 0,52 m.
Caracteristicile principale ale unitãţilor de relief sunt proporţionalitatea (31% munţi, 36% dealuri şi podişuri, 33% câmpii şi lunci) şi dispunerea concentricã a treptelor majore ale reliefului.
Clima României este temperat-continentalã de tranziţie, cu influenţe oceanice, mediteraneene şi continental-excesive. Temperatura medie multianualã este diferenţiatã latitudinal, respectiv 8°C în nord şi peste 11°C în sud, şi altitudinal, cu valori de -2,5°C în etajul montan şi 11,6°C în câmpie.
În ultimii ani, România a cunoscut fenomene meteorologice extreme, multe soldate cu victime şi mari distrugeri materiale – căderi abundente şi rapide de precipitaţii, tornade, valuri de căldura urmate de secetă prelungită.
Apele curgãtoare ale României sunt dispuse radial, marea majoritate având izvoarele în Carpaţi. Principalul colector al acestora este fluviul Dunãrea, care strãbate ţara în partea sudicã pe o lungime de 1075 kilometri şi se varsã în Marea Neagrã. Lacurile sunt reprezentate prin lacuri naturale rãspândite în toate unitãţile majore de relief, de la cele glaciare în etajul alpin (Lacul Mioarelor - Fãgãraş la 2282 m) la limanele fluvio-maritime (Lacul Techirghiol la 1,5 m) şi prin lacuri antropice, în toate unitãţile de relief.
Vegetaţia este condiţionatã de relief şi de elementele pedo-climatice, întâlnindu-se o dispunere etajatã a acesteia. Regiunile montane sunt acoperite de pãduri de conifere (îndeosebi molid), pãduri de amestec (fag, brad şi molid) şi pãduri de fag. Pe culmile mai înalte se aflã pajişti alpine şi tufãrişuri de jneapãn, ienupãr, afin, merişor etc. În regiunile de deal şi de podiş se întâlnesc pãduri de foioase în care predominã fagul, gorunul sau stejarul. Vegetaţia de stepã şi de silvostepã, care ocupa ariile cu deficit de umiditate a fost, în cea mai mare parte, înlocuitã prin culturi agricole.
Fauna: în etajul alpin apar elemente relicte, precum capra neagrã şi vulturul de munte. În pãdurile carpatine trãiesc diferite mamifere: urs, cerb, râs, lup, mistreţ, cãprior, veveriţã şi un numãr mare de specii de pãsãri. În câteva regiuni muntoase se mai pãstreazã cocoşul de munte; în regiunile de deal şi câmpie sunt rãspândiţi iepurele, cârtiţa, ariciul, diferite pãsãri, şopârle, batracieni; pentru zonele de stepã sunt caracteristice rozãtoarele (popândãul şi hârciogul). Fauna acvaticã este reprezentatã îndeosebi prin pãstrãv în apele de munte, clean şi mreanã în regiunile de deal, crap, biban, ştiucã, somn, caras în cele de câmpie şi Delta Dunãrii; în apele marine şi pe Dunãrea inferioarã se întâlnesc şi specii de sturioni.
Printre principalele resurse minerale: petrolul, cu vechi tradiţii de exploatare, gazele naturale, cãrbunii, în special huila cocsificabilã, cãrbunele brun şi lignitul, minereuri feroase şi neferoase, zãcãminte de aur, argint şi de bauxitã; rezerve mari de sare, precum şi o serie de resurse nemetalifere. O categorie aparte a bogãţiilor de subsol o constituie cele peste 2000 de izvoare de ape minerale, cu valenţe pentru consum şi tratamente medicale.
Suprafaţa totală a ariilor naturale protejate din România este de aproximativ 20% din suprafaţa României, cuprinzând în 2011 un număr de 3 rezervaţii ale biosferei, incluse în patrimoniul UNESCO (Delta Dunării, Parcul Naţional Retezat şi Parcul Naţional Muntii Rodnei), 8 zone umede de importanţã internaţionalã, 13 parcuri naţionale, 15 parcuri naturale, 206 monumente ale naturii, 64 de rezervaţii ştiinţifice, 699 de rezervaţii naturale, 148 de arii de protecţie specialã avifaunisticã.
Transporturile
România are doar 750 de kilometri de autostrăzi sau drumuri la profil de autostradă, grupate pe 3 direcţii: A1 (Bucureşti–Piteşti–Sibiu–Deva–Timişoara–Arad–Nădlac), A2 (Bucureşti–Constanţa), A3 (Bucureşti–Braşov–Oradea–Borş). Drumurile Europene de clasa A care trec prin România sunt: E58; E60; E68; E70; E79; E81; E85; E87. Lungimea drumurilor din România este de aproximativ 198.930 de kilometri.
Lungimea totală a liniilor feroviare este de ~10.785 de kilometri, din care ~4.020 kilometri electrificate.
Porturi principale:
- la Marea Neagrã: Constanţa, Mangalia;
- la Dunãre: Orşova, Drobeta-Turnu Severin, Calafat, Corabia, Turnu Mãgurele, Zimnicea, Giurgiu, Olteniţa, Cãlãraşi, Cernavodã, Brãila, Galaţi, Tulcea, Sulina.
Aeroporturile principale: Bucureşti („Henri Coandã” - Otopeni şi „Aurel Vlaicu” – Bãneasa, pentru chartere şi zboruri private), Constanţa („Mihail Kogãlniceanu”), Timişoara („Traian Vuia”), Cluj-Napoca, Târgu Mureş („Transilvania”), Bacău, Iaşi, Sibiu, Arad, Oradea, Baia Mare, Suceava.
Prefixul telefonic, domeniul de Internet
Prefixul telefonic internaţional al României este 0040 (sau +40). Prefixul pentru Bucureşti, dacă sunaţi din afara României, este 004021. La acesta se adaugă un număr de 7 cifre.
Domeniul de Internet pentru România este .ro
ROMÂNIA O ȚARĂ FASCINANTĂ
Este de notorietate afirmatia Sanctitatii sale Papa Francisc, care, cu prilejul vizitei sale in Romania, in anul 2019, a considerat si apreciat Romania ca pe o Gradina a Maicii Domnului, fiind incantat si fascinat de frumusetiile ei unice.
Deopotriva, UNESCO, a acordat foarte multa atentie si pretuire Romaniei, in acest sens pledand, deciziile luate de una dintre cele mai importante si respectate organizatii internationale.
Obiectivele culturale, multe integrate în Patrimoniul Mondial UNESCO, sunt mărturie a unei istorii unice, cu o bază milenară de origine latină și cu moșteniri ale altor neamuri brave ale continentului. Poveștile și legendele acestor locuri te vor fascina cu siguranță, iar spiritualitatea profundă a românilor te va impresiona. Vino alături de noi pe cărările Munților Carpați și bucură-te de parcurile naturale, care te vor îndemna la aventură și mișcare – cu atât mai mult cu cât România se află printre fruntașii acestui tip de activitate în Europa. Delta Dunării este mirifică, mânăstirile Moldovei şi Bucovinei îţi liniştesc ochii şi sufletul, Maramureşul te copleșește cu spendoarea locului, a tradițiilor şi a oamenilor, peşterile şi cheile din Banat sau Oltenia te inundă cu adrenalină, cetăţile şi bisericile fortificate din Transilvania te poartă către un Ev Mediu care îţi dă frisoane plăcute şi depăşeşte orice imaginație, chiar și după ce ai citit tomuri întregi de istorie. Oprește-te și acordă atenție tradițiilor și târgurilor populare, resurselor balneare, moștenirii culturale din marile orașe, dar și din zonele istorice.
Clisura Dunarii.
Dunarea la Cazane... Candva spaima navigatorilor, salbaticul fluviu de odinioara aluneca astazi lenes si lent, ca un sarpe de aur.

Oglindit in apele lui, soarele primaverii explodeaza in jerbe scanteietoare care curg, ca o lava, printre malurile abrupte. Adanc cum n-a mai fost si lat cum nu s-a mai vazut niciodata, Danubius ascunde in strafunduri taine de mult uitate. Printre nisipurile sale netulburate zace legenda insulei Ada Kaleh, sate si biserici isi dorm somnul de veci in undele tremuratoare. Svinita, Ieselnita, Dubova si alte asezari de pe cursul Cazanelor au cunoscut tragedia stramutarii, pentru a face loc lacului si barajului de la Portile de Fier.
"Clisura" este un cuvant de origine bizantina si inseamna "cetate asezata la gura unui defileu". Cum treci de stancile Babacai de la Gura Vaii, reperul care marcheaza inceputul Clisurii, drumul serpuieste paralel cu apa domoala, fara valuri si fara curenti de suprafata.
Oriunde, pe teritoriul Clisurii, te poti opri sa admiri paradisul. Pe o parte, dealuri stancoase, cu parcurile si rezervatiile naturale, cu padurile seculare protejate cu soiuri de plante si pasari unice in lume. Iar pe cealalta, firul lenes al Dunarii. Iubitorii naturii vor fi incantati de copacii si arbustii rari, de coloniile de lastuni.
Peisajul este rural, plin de nostalgie, cu salase pentru oi si vite, cu fanare oferite gratuit spre innoptare tinerilor romantici. Pe Culmea Naidasului, soarele straluceste cu putere, incalzind viperele cu corn. In rezervatia naturala Valea Mare troneaza impozant teiul argintiu, iar pe stanca Babacaia se aduna stoluri de pasari multicolore si galagioase. Nu departe, rezervatia mixta Rapa cu lastuni, din Valea Divici, ori livezile de smochini din Svinita sunt sarea si piperul primei parti, mediteraneene, a Clisurii. Numai aici vei gasi liliac de Banat, iedera mare, tei pucios sau mojdrean. Te opresti apoi sa admiri visinul si alunul turcesc, dar si Rezervatia paleontologica Svinita, un sit celebru in Europa, plin de amoniti din Jurasicul mediu. Daca va e foame si doriti sa mancati ca la Banat, puteti poposi la unul dintre zecile de restaurante de pe traseu, dar daca doriti sa luati un pranz sarbesc, opriti-va in comuna Socola si cereti: ghibanite (placinte cu branza), prebranat (fasole scazuta), cavurma (preparat din organe), dulcinite (placinte cu dovleac), bucicanite (clatite), rachie de dude. Veti fi serviti in cel mai dulce stil banatean.
Dupa 1989, multi localnici au ridicat constructii pe limba de uscat scapata pe alocuri, ca prin minune, de Marea Inundare. Unii au zidit casute de vacanta chiar "la coada viei" sau pe locul ultimilor pruni si meri din fostele livezi, uscati parca de durere dupa "fratii" acoperiti de ape. Dar sunt destui cei care au gandit lucrurile in termeni economici, construind pensiuni. Frumoase, in armonie cu farmecul locului si lipsite de stridenta din alte parti, rasar parca din apa, ca locuintele lacustre, impodobind, cu unele exceptii, malul in culori si forme de bun gust. Dotate cu pontoane plutitoare, cu ambarcatiuni de agrement si pescuit, cu un confort variat, de la doua la patru margarete(stele), pensiunile de pe Clisura par a fi mai mult case de ospetie pentru prieteni, decat unitati hoteliere.
Cele mai mari asezari din Clisura Dunarii sunt municipiul Orsova si orasul Moldova Noua. Tot din Clisura Dunarii fac parte si comunele Socol, Pojejena, Coronini, Garnic, Sichevita, Berzasca din judetul Caras-Severin, precum si Svinita, Dubova, Eselnita, Ilovita si Breznita-Ocol din judetul Mehedinti.
Delta Dunării, a doua deltă ca mărime din Europa, dar cea mai frumoasă, a fost declarată patrimoniu UNESCO în 1991. In anii 80, Jacques-Yves Cousteau, personalitate emblematică a secolului al XX-lea, a realizat un film documentar destinat televiziunii, iar aportul reputatului francez a fost decisiv în decizia de clasificare a Deltei Dunării drept Rezervație a Biosferei în România. Un adevarat si imens muzeu al biodiversităţii, Delta Dunării farmecă si cucereste vizitatorii de pretutindeni cu mii de specii de plante, mamifere, păsări, insecte, peşti, ceea ce o transformă într-o veritabilă bancă naturală de gene cu o valoarea inestimabila. Delta Dunării, cu o suprafață de 5.800 kilometri pătrați este a doua ca mărime și cea mai bine conservată dintre deltele europene şi se află în cea mai mare parte în România.
Bisericile fortificate
Transilvania este prezentă pe lista patrimoniului mondial UNESCO cu o serie de situri săseşti și secuiești care au biserici fortificate declarate patrimoniu mondial în 1993, respectiv în 1999: Biserica Fortificată de la Biertan construită între sec. XV-XVI, rezultat al goticului târziu, cu elemente renascentiste, Biserica Fortificată de la Câlnica testată pentru prima dată în secolul al XIII-lea, Biserica Fortificată secuiască de la Dârjiu, Biserica și cetatea fortificată din Prejmer, cea mai puternică cetate ţărănească din Transilvania, Biserica evanghelică de la Saschiz ridicată în sec. al XV-lea, una dintre cele mai frumoase construcții medievale datorită turnului său impunător, Biserica fortificată din Valea Viilor și biserica evanghelică de la Viscri, ruptă de lume, departe de drumul principal, dar atât de populară în ultimii ani de când prințul Charles al Marii Britanii și-a cumpărat casă în satul de la poalele ei.
Câlnic
Satul Câlnic, județ Alba, este atestat documentar din anul 1269. Fortificația a fost ridicată în secolul al XIII-lea de către comitele Chyl de Kelling, fiind alcătuită inițial dintr-o locuință-turn fortificată și o capelă, înconjurate de o incintă ovală. La jumătatea secolului al XV-lea, comunitatea sătească dezvoltă și întărește fortificația, adăugând o a doua incintă. A fost inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO în anul 1999.
Saschiz
Satul Saschiz, județul Mureș, a fost fondat de secui, în secolul al XI-lea. În perioada 1161-1241 a fost colonizat de sași. Biserica a fost ridicată în perioada 1493-1496 în onoarea regelui Ștefan I al Ungariei, fiind considerată prototip de biserică fortificată, îndeplinind atât rol religios cât și de apărare. Foarte înaltă, puternic întărită, are prevăzut la partea superioară un etaj cu rol defensiv. A fost inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO în anul 1999.
Prejmer
Satul Prejmer, județul Brașov, este atestat documentar din anul 1240, fiind locul de naştere al scriitorului german Erwin Neustadter. Biserica în formă de cruce, aparținând goticului timpuriu, a fost construită în secolul al XIII-lea pe baza unei vechi bazilici romane datată din secolul al XIII-lea. A fost inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO în anul 1999.
Viscri
Vechea așezare, situată în comuna Bunești, județul Brașov, este atestată documentar în jurul anului 1400 şi a devenit cunoscută după ce Prinţul Charles a cumpărat prima proprietate aici, în 1996. Biserica a fost fortificată la sfârșitul secolului al XV-lea. Este una dintre cele mai pitorești biserici țărănești săsești fortificate. A fost inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO în anul 1999.
Valea Viilor
Satul Valea Viilor, județul Sibiu, este atestat documentar din anul 1263 şi apare menţionat în romanul "Atemschaukel" (în română: "Leagănul respirației") pentru care Herta Muller a primit Premiul Nobel pentru Literatură. Biserica a fost construită în anul 1414, fiind refăcută, în stil gotic târziu, în anul 1520. Fortificațiile au fost ridicate în anul 1525. Amenajările defensive, aplicate minuțios fiecărui element al edificiului, au transformat biserica și incinta fortificată într-un ansamblu defensiv funcțional omogen și redutabil. A fost inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO în anul 1999.
Biertan
Veche așezare săsească din județul Sibiu, satul Biertan este atestat documentar din anul 1283. Biserica a fost construită în perioada 1483-1523, aparținând tipului hală trinavată a goticului târziu. Este înconjurată de trei incinte fortificate, altarul fiind construit în stil gotic târziu de către Johannes Reichmuth din Sighişoara. A fost inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO în anul 1993.
Dârjiu
Vechea așezare secuiască din județul Harghita este atestată documentar din anul 1334. Biserica fortificată de tip gotic târziu păstrează pictura murală realizată în anul 1419, iar frescele prezintă legenda Sfântului Ladislau al Ungariei. Este înconjurată de o incintă rectangulară, puternic fortificată. A fost inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO în anul 1999.
Mănăstirea Horezu
Mănăstirea Horezu, cea mai reprezentativă şi măreaţă construcție în stil brâncovenesc, a fost inclusă în patrimoniul UNESCO în 1993. Funcţionează şi astăzi, este fortificată şi, de la distanţă, pare un veritabil castel. Mănăstirea Hurezi sau Mănăstirea Horezu din județul Vâlcea, cea mai de seamă realizare a domnitorului martir Constantin Brâncoveanu (1688-1714), a fost construită între anii 1690 și 1697. Este considerată cel mai mare şi somptuos complex monahal din sud-estul Europei (din acea perioadă), recunoscut pentru complexitatea arhitecturală, bogăţia detaliilor şi armonia proporțiilor. În plus, ea este și un important centru de cultură al acelei perioade, atât prin faimoasa școală de pictură murală şi de icoane stabilită aici în secolul al XVIII-lea cât și prin biblioteca pe care o găzduia. A fost inclusă în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO în anul 1993.
Bisericile pictate din Nordul Moldovei
Bisericile pictate din Nordul Moldovei au fost înscrise în lista patrimoniului cultural mondial UNESCO în 1993 . Presărate pe dealurile subcarpatice, cele 8 edificii religioase din Moldova care se bucură de recunoașterea UNESCO sunt Arbore, Humor, Moldovița, Pătrăuț, Probota, Sucevița, Voroneț, Mănăstirea Sf Ioan cel Nou din Suceava.
Biserica “Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” din Arbore
(anul construirii: 1502. Comuna Arbore, județul Suceava)
Este o biserică ctitorită de către hatmanul Luca Arbore, al cărui mormânt este adăpostit de baldachinul gotic din pronaos. Biserica ”Adormirea Maicii Domnului și Sfântul Gheorghe” a Mănăstirii Humor (anul construirii: 1530. Comuna Mănăstirea Humorului, județul Suceava).
Este ctitorită de către marele logofăt Toader Bubuiog, în perioada domniei lui Petru Rareș. Pictura datează din anul 1535 și este dominată de culoarea roșu. Acoperișul are forma Arcei lui Noe răsturnată, simbol al rolului bisericii de salvatoare a umanității.
Biserica ”Buna Vestire” a Mănăstirii Moldovița
(anul construirii: 1532. Comuna Vatra Moldoviței, județul Suceava)
A fost ridicată de domnitorul Petru Rareș, în apropierea unei vechi ctitorii a lui Alexandru cel Bun. Pictura a fost realizată în anul 1537 iar compoziția este dominată de pictura „Asediul Constantinopolului” în care procesiunea „Acatistul Maicii Domnului” și credința puternică în Dumnezeu au salvat capitala imperiului de atacurile perșilor în anul 626.
Biserica “Înălțarea Sfintei Cruci” din Pătrăuți
(anul construirii: 1487, Comuna Pătrăuți, județul Suceava)
Este cea mai veche biserică păstrată ctitorită de către domnitorul Ștefan cel Mare. Pictura datează din prima jumătate a secolului al XVI-lea și se păstrează la exterior doar pe latura vestică.
Biserica ”Sfântul Nicolae” a Mănăstirii Probota
(anul construirii: 1530. Satul Probota, Orașul Dolhasca, județul Suceava)
Biserica a fost ctitorită de către domnitorul Petru Rareș, care este înmormântat aici, alături de familia sa. Impresionează pictura realizată în tehnică al fresco (în 1536), recent restaurată.
Biserica ”Sfântul Gheorghe” a Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou” din Suceava)
(anul construirii: 1514-1522. Suceava, județul Suceava)
Biserica a fost ctitorită de domnitorul Bogdan al III-lea, urmat de fiul său, Ștefăniță. A fost pictată în perioada 1532-1534, din inițiativa domnitorului Petru Rareș. Mănăstirea Sf. Ioan cel Nou a îndeplinit rolul de reședință mitropolitană a Moldovei, fiind în prezent reședință a Arhiepiscopilor Sucevei și Rădăuților. Biserica ”Învierea Domnului” a Mănăstirii Sucevița
(anul construirii: 1582. Comuna Sucevița, județul Suceava).
Este ctitoria mitropolitului Gheorghe Movilă și a domnitorului Ieremia Movilă. Biserica a fost pictată în perioada 1596-1602 și impresionează prin scena „Scara virtuților”, cu 33 de trepte, metaforă a calităților pe care trebuie să le aibă credincioșii dar și a încercărilor diferite de abatere de la drumul credinței. Biserica ”Sfântul Gheorghe” a Mănăstirii Voroneț
(anul construirii: 1488. Satul Voroneț, oraș Gura Humorului, județ Suceava)
Este ctitoria domnitorului Ștefan cel Mare. Biserica este extinsă și pictată la exterior în timpul mitropolitului Grigore Roșca, în anul 1547 și este dominată de o culoare unicat numită ”albastrul de Voroneț”. Este numită „Capela Sixtină a Orientului” datorită scenei „Judecata de Apoi”, amplu dezvoltată pe fațada vestică. Cetatea medievală Sighișoara
Cetatea medievală Sighișoara: obiectiv UNESCO din anul 1999, este una dintre cele mai frumoase și mai remarcabile cetăți medievale din Europa. Cetatea datează din secolele XIV-XVII și este una dintre puținele cetăți medievale încă locuite din Europa și singura de acest gen din România. Ziduri de apărare intacte, case viu colorate vechi de secole, nouă turnuri intacte dintre care cel mai frumos este Turnul cu Ceas înalt de 64 de metri, biserici vechi, muzee, un peisaj de poveste, toate fac din Sighişoara un loc care nu trebuie ratat odată ajuns în România. Între anii 1431 și 1435 Domnul valah Vlad Dracul a locuit la Sighișoara şi tot în această perioadă (în 1431) s-a născut Vlad Țepeș. Orașul este o mărturie remarcabilă a culturii saşilor transilvăneni, cultură care se desăvârşeşte după o perioadă de 850 de ani de existenţă şi care se va perpetua mai ales prin monumentele sale arhitecturale şi urbanistice. Sighişoara este un exemplu remarcabil de mic oraş fortificat care îmbină cultura latină a Europei centrale şi cultura bizantină, ortodoxă, a Europei de sud-est.
Bisericile de lemn din Maramureș
Istoria Maramureșului a fost transmisă, de multe ori, prin vocea lemnului. Conducătorii vremelnici ai acestei regiuni nu le-au permis, mult timp, oamenilor să construiască în piatră, de aceea cele mai frumoase construcții din regiune au fost modelate în lemn. În Maramureş există peste o sută de biserici de lemn, însă pe lista monumentele UNESCO se află cele din satele Bârsana, Budești, Desești, Ieud, Plopiș, Poienile Izei, Rogoz și Șurdești.
Biserica de lemn a vechii mănăstiri a Bârsanei
Se află azi în localitatea Bârsana, în județul Maramureș, pe dealul numit Jbâr. Vechea biserică de lemn a fost construită în anul 1711 în locul numit "Părul Călugărului" de preotul nobil Ioan Ștefanca. Are hramul "Intrarea Maicii Domnului în Biserică" şi a fost inclusă pe lista de Patrimoniu Cultural Mondial UNESCO împreună cu alte șapte biserici din județul Maramureș în decembrie 1999.
Biserica de lemn din Budești Josani
Descoperiți o biserică de lemn maramureșeană, datată din 1643, considerată o construcție "magnifică" pentru epoca sa. Picturile murale populare datează din anul 1762, fiind realizate de renumitul pictor Alexandru Ponehalschi. În interior se păstrează o parte din zalele lui Pintea Viteazul, haiduc legendar al Maramureşului. Biserica a fost inclusă pe lista Patrimoniului mondial al UNESCO în decembrie 1999.
Biserica de lemn Sf. Paraschiva din Desești
Reprezintă "unul dintre monumentele caracteristice Maramureșului secolului al XVIII-lea". Biserica se află din anul 1948 în posesia Bisericii Ortodoxe Române, Parohia Ortodoxă Română Desești. Arhitectura bisericii din Desești a fost analizată în contextul mai amplu al recentelor studii dedicate arhitecturii bisericilor maramureșene de către Alexandru Baboș, specialist de seamă în arhitectura bisericilor de lemn din Maramureș. Biserica a fost inclusă pe Lista Patrimoniului Mondial al UNESCO în decembrie 1999.
Biserica veche din Ieud Deal
A fost construită de familia nobilă locală Bălea la începutul secolului al XVII-lea. Biserica este datată din a doua decadă a secolului al XVII-lea, fiind cu un secol mai veche decât biserica de lemn din Ieud Șes, a doua biserică de lemn din sat și una dintre cele mai vechi păstrate în Maramureș. În austeritatea ei exterioară, încălzită în interior de cioplitura consolelor și de culorile vii ale picturii murale, biserica de lemn din Ieud Deal reprezintă un vârf al artei și tehnicii de a construi biserici de lemn în Maramureș. În 1999, biserica a fost inclusă de UNESCO pe lista monumentelor cu valoare de Patrimoniu Cultural mondial.
Biserica de lemn din Plopiș, Comuna Șișești, județul Maramureș
Datează din anul 1798, fiind pictată de Ştefan Zugravul în 1811. Are hramul "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil". Biserica este situată în Țara Chioarului, pe valea Cavnicului și a fost construită între 1796-1798 din bârne asamblate în sistem "coadă de rândunică", ctitori fiind sătenii. Biserica a fost inclusă pe Lista Patrimoniului Mondial al UNESCO în decembrie 1999.
Biserica de lemn din Poienile Izei
Cunoscută ca biserica de lemn din Poienile Glodului, biserica se află în Maramureșul istoric și a fost construită în 1604 de obștea satului. A fost supraînălțată în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, în 1785 a fost pictată o parte din altar de Radu Munteanu, iar în 1794 a fost pictat restul bisericii de către un zugrav localnic. Localitatea Poienile Izei este atestată documentar prima dată în anul 1430. Biserica a fost inclusă pe Lista Patrimoniului Mondial al UNESCO în decembrie 1999. Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Rogoz, județul Maramureș
Este una dintre cele mai interesante și valoroase. Biserica se află în Țara Lăpușului, pe valea râului Lăpuș, și a fost construită după invazia tătară de la 1661, eveniment evocat de inscripția de la intrare: "de când au fostu robie în arde [a] lu". În anul 1785 a fost pictată de zugravii Radu Munteanu și Nicolae Man. Construcția este datată de tradiție în anul 1663, iar biserica este inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO din anul 1999.
Biserica de lemn din Șurdești
Dedicată Sfinților Arhangheli, a fost construită în 1767 de meșterul Ion Macarie. Biserica se distinge prin dimensiunile impresionante ale turnului ridicat peste intrare. Înălțimea totală este aproximată la 54 de metri, ceea ce o așează printre cele mai înalte construcții sacrale de lemn din Europa și din lume. Biserica este inclusă din anul 1999 pe Lista Patrimoniului Cultural Mondial UNESCO.
Fortărețele dacice din Munții Orăștie
Fortăreţele dacice din Muntii Oraştie, ridicate între sec. I înaintea erei noastre și sec. I era noastră, au reprezentat nucleul statului dac aflat în cea mai înfloritoare epoca a sa - perioada domniei lui Burebista și până la domnia lui Decebal și cele două războaie daco – romane. Enigmatice şi solitare, cetăţile dacice care s-au păstrat din acea vreme au fost apărate până la sacrificiul suprem de către daci în frunte cu regele lor, Decebal. Cele 6 cetăți dacice, patrimoniu UNESCO, sunt Sarmizegetusa Regia, Luncani - Piatra Roșie, Costești - Blidaru, Costești - Cetățuie, Căpâlna și Bănița toate localizate în jud. Hunedoara.
Cetatea dacică Costești Blidaru
Fortăreţele dacice din Munţii Orăştie, Se găsește lângă satul Costești, comuna Orăștioara de Sus din județul Hunedoara. Este una dintre cele șase fortărețe dacice din Munții Orăștiei care fac parte din Patrimoniul Mondial UNESCO. Cetatea a fost construită la mijlocul secolului I î.Ch., după domnia lui Burebista, cu scopul de protecție împotriva cuceririi romane. Sarmizegetusa Regia, Luncani - Piatra Roșie, Costești - Blidaru, Costești - Cetățuie, Căpâlna și Bănița toate localizate în jud. Hunedoara. Cetatea Costești Cetățuie
Cetatea de la Costeşti a fost construită în perioada dintre domnia lui Burebista şi cea a lui Decebal (sec. I î.Ch. – sec. I d.Ch.). O veți găsi situată pe valea Apei Grădiștei. Platoul superior al dealului unde este așezată cetatea are 514 metri altitudine. Numele din vechime nu este cunoscut. Era o cetate puternică, care avea caracter defensiv, având la bază o mare așezare civilă și reședința obișnuită a regilor daci. Un alt rol al ei era acela de a apăra drumul spre cetatea Sarmizegetusa Regia.
Cetatea dacică de la Bănița
Se află în localitatea omonimă din județul Hunedoara și datează din timpul regelui Burebista. A fost refăcută sub conducerea regelui Decebal și distrusă în timpul războaielor daco-romane din anii 101-102 î.Ch. și 105-106 d.Ch. Fortificațiile cuprind construcții cu scop militar: ziduri de incintă, turnuri, platforme de luptă, val de apărare. Poziţia dominantă a locului ales, o stâncă de formă aproape conică (Piatra Cetăţii sau Dealul Bolii) şi cu o altitudine maximă de 904 metri. În incinta cetății a fost construit un turn de veghe, care înlesnea o observație bună a zonei. Au fost descoperite două ziduri, în stil "murus dacicus", de mari dimensiuni.
Cetatea de la Căpâlna
Cetatea de la Căpâlna a fost ridicată în timpul lui Burebista, sec. I î.Ch., aici desfăşurându-se şi luptele daco-romane din timpul lui Decebal, sec. II d.Ch. Se află în comuna Săsciori, satul Căpâlna, judeţul Alba, în apropierea Sebeşului. Este situată la 650 de metri altitudine, pe Dealul Gărgălău din Munţii Orăştiei. De aici are o poziţie dominantă asupra Văii Sebeşului. Ca şi celelalte cetăţi ridicate de daci și aceasta folosește relieful ca avantaj împotriva atacatorilor. Cetatea de la Piatra Roșie
Cetatea de la Piatra Roşie se află în sectorul de vest al Munţilor Orăştiei şi a fost construită sub domnia lui Burebista. Făcea parte din sistemul de fortificații dacice din zona Munților Orăştiei, având ca rol principal apărarea dinspre vest a capitalei Sarmizegetusa Regia, de pe dealul Grădiștea Muncelului.
Cetatea Sarmizegetusa Regia de pe Dealul Grădiștei
Cetatea Sarmizegetusa Regia a fost capitala Daciei preromane, atingând apogeul în perioada lui Decebal şi este cea mai mare dintre fortificațiile dacice. Aflată pe vârful unei stânci, la 1.200 de metri înălțime, fortăreața a fost centrul strategic al sistemului defensiv dac din Munții Orăștiei și cuprindea șase cetăți. Fortăreața, un patrulater alcătuit din blocuri masive de piatră (murus dacicus), se estimează că a fost construită în sec. III-II î.Ch., fiind amplasată pe o suprafață de aproximativ 30.000 metri patrati.

MUNȚII BUCEGI

Muntii Bucegi se intind de-a lungul portiunii superioare a Vaii Prahovei, in estul Carpatilor Meridionali si privesc maiestuos spre orasele presarate ca niste perle pe aceasta vale: Predeal, Azuga, Busteni, Poiana Tapului, Sinaia. In cadrul Muntilor Bucegi, pe teritoriul Judetului Brasov se gasesc cateva obiective puse sub ocrotire, care au statut de rezervatie naturala: abruptul Bucsoiului, Valea Malaiesti si Valea Gaura, unde s-au retras cele mai multe capre negre. In regim de ocrotire intra si zona superioara a padurilor de molid, unde caprele se retrag in timpul iernii.
In aceste areale mai sunt protejate si alte animale: rasul, cocosul de munte si multe specii floristice rare.
Complexitatea teritoriala a Carpatilor Meridionali, marcata atat de trasaturi comune de peisaj cat si de o serie de particularitati locale, evidentiaza prezenta unor subunitati distincte si anume: Complexul montan Bucegi, Masivele centrale inalte Fagaras, Parang si Retezat si Complexul montan Valcan-Cerna. Complexul montan Bucegi cuprinde masivele Bucegi, Leaota, Piatra Craiului si culoarele depresionare Bran – Rucar – Dragoslavele si Prahova.
Prin complexitatea si maretia formelor lui orografice, Masivul Bucegi alcatuieste una dintre cele mai remarcabile individualitati geografice si turistice din lantul Carpatilor romanesti si cea mai reprezentativa dintre ele, prin multiplele posibilitati ce le ofera pe plan tehnic-alpin vastele lui zone de stanca.
Trasatura esentiala a peisajului sau geografic rezida in tranzitia brusca de la formele impunatoare ale abrupturilor stancoase – care alcatuiesc, in general, versanii sai exteriori – la intinderile, pe alocuri monotone, ale marilor poduri din crestetul culmii principale, iar de aici, spre vest, la cuprinsurile linistite din bazinul superior al Ialomitei, cu plaiuri prelungi ce se revarsa spre sud, invesmantate in imense pajisti alpine, cu ape care-si croiesc drum prin ganguri inguste sau traverseaza la mici rastimpuri padinile largi si luminoase ce se succed de-a lungul acestei vai; in sfarsit, cu vechi si intinse molidisuri din umbra carora se inalta pereti salbatici si sculpturale coloane de calcar.
Acestea sunt, intr-o scurta privire de ansamblu, elementele care determina specificul Bucegilor, asa dupa cum Retezatul, de pilda, se singularizeaza prin vastitatea topografiei lui glaciare; Masivul Fagaras prin arhitectura monumentala a culmii lui principale si prin simetria inaltelor custuri ce trimite catre nord; Piatra Craiului, prin linia eleganta unica a imensului sau arc de calcare; in sfarsit, Bihorul, prin fascinantul tezaur carstic ce-l ascunde, aproape nebanuit, sub culmile lui domoale si bogat impadurite.
Masivul Bucegi ocupa o suprafata de cca. 300 km si se delimiteaza: la est, cu valea superioara a Prahovei si cu portiunea inferoara a Vaii Cerbului, pana la confluenta cu Valea Morarului; apoi, pe un scurt parcurs cu acesta vale si cu valcelul sipotului pana la obarsie, iar dincolo de cumpana de ape a Muntelui Diham, cu Valea Glajariei; la nord si nord-vest , cu Depresiunea Barsei si Culoarul Bran;la vest, cu Valea Moeciului (denumita in zona superioara Valea Bangaleasa) si cu principalul sau izvor de obarsie, Valea Grohotisului, iar din saua Bucsa-Strungulita cu vaile Dudele, Brateiul si Ialomita, dincolo de care se inalta, spre vest, varful singuratic al Leaotei; in sfarsit la sud, hotarul este determinat de Valea Ialomicioarei, de la obarsie la confluenta sa cu Valea Ialomitei, si de portiunea inferioara a Vaii Izvorul Dorului. In limitele aratate mai sus, masivul este constituit:
a) dintr-un ansamblu de spinari inalte, ce se desprind radiar din punctul culminant si principalul sau nod alpin, Varful Omu (2.507 m), alcatuind culmile nordice, care apartin, in cea mai mare parte, versantului transilvanean al Bucegilor;
b) dintr-un arc de culmi in forma de U – culmile sudice – care coboara paralel si de ambele parti ale Vaii Ialomita, formand la est, intre acesta vale si vaile Cerbului si Prahovei, Culmea principala a Bucegilor, iar la vest, de-a lungul Vaii Ialomita, Culmea Strunga;
c) din culmile interioare, in alcatuirea carora intra spinarile masive ale Obarsiei, Doamnelor si Batranei, care se ramifica din partea superioara a arcului culmilor sudice catre interiorul sau, despletindu-se spre sud, printre firele principalelor vai din bazinul superior al Ialomitei (V. Sugarilor, Obarsia Ialomitei, Doamnele si Batrana). Spinarile nordice si arcul culmilor sudice sunt legate intre ele printr-o creasta inalta si scurta, Culmea Bucura.
d) cumpana de ape intre V. Cerbului (E) si V. Gaurei (V) – care se inalta intre Vf. Omu (N) si Vf. Gavanele (S), situat deasupra obarsiei V. Ialomita.
Zece mistere ale Munţilor Bucegi: apă vie, tuneluri secrete, portaluri, guri de rai, poli energetici puternici
Semeţi, periculoşi şi misterioşi, Munţii Bucegi sunt consideraţi în literatura cu preocupări în domeniul paranormal un adevărat „pol energetic“. De la tuneluri subterane până la „guri de rai“, cărări ireale şi locuri foarte încărcate energetic, Munţii Bucegi suscită imaginaţia celor care le străbat potecile.
Există o foarte bogată literatură de specialitate pe tema misterelor şi a fenomenelor paranormale din Bucegi. Potrivit acesteia, munţii Bucegi ar fi presăraţi de locuri misterioase, zone foarte încărcate energetic, unde aparatura se declanşează singură sau oamenii resimt simptome ciudate, portaluri prin care oamenii dispar şi apar în alte locuri, la foarte mare distanţă. Despre Bucegi se mai spune că sunt presăraţi de tuneluri subterane de zeci de kilometri, dar şi de locuri în care oamenii se vindecă miraculos datorită „apei vii“ şi a „gurilor de rai“.
1. Reţeaua secretă de tuneluri şi „Triunghiul de aur“ al Daciei.
Una dintre ipotezele care suscită cel mai mult imaginaţia amatorilor de mistere din Bucegi este cea a existenţei unei reţele de galerii subterane în interiorul Bucegilor. Teoriile merg de la o reţea care comunică pe sub pământ cu piramidele din Egipt până la existenţa unei baze secrete pe care nimeni nu ar trebui să le cunoască sau tuneluri construite de civilizaţii extraterestre care monitorizează atent tot ce se întâmplă pe pământ. Tunelurile ar fi cunoscute de un număr foarte mic de persoane încă de pe vremea dacilor, când acestea aveau fie un rol strategic, fie ascundeau un tezaur.
2. Secretul din Tunelul Izvor care leagă Prahova de Dâmboviţa.
Construcţia celebrului Tunel „Izvor” care ar lega judeţele Prahova de Dâmboviţa, prin Masivul Bucegi, a început în 1913. CFR a aprobat atunci, cu acceptul regelui Ferdinand, construirea magistralei Târgovişte – Pietroşiţa – Sinaia, iar varianta cea mai scurtă era prin munte. Aşa s-a decis spargerea Masivului Bucegi, în zona „Păduchiosu”, pentru a scurta distanţa dintre Moroieni şi Sinaia.
Primul Război Mondial a sistat lucrarea, în 1914, aceasta fiind reluată abia în 1938 şi abandonată din nou. În 1941, trupele naziste de ocupaţie au reluat construcţia cu cel mai rapid ritm de până atunci, dar finalul războiului a însemnat şi terminarea lucrărilor, nu şi a lucrării. În partea dâmboviţeană a tunelului au fost realizaţi 480 de metri, din care doar 100 de metri au fost betonaţi. Dacă s-ar fi construit până la capăt, ar fi avut 20 de kilometri şi ar fi fost cel mai mare tunel din România. Nu se cunoaşte nici până în ziua de astăzi adevăratul motiv pentru care a fost închisă această gură de tunel. Circulă, însă, o serie de legende locale potrivit cărora siguranţa naţională ar fi fost invocată de autorităţile de atunci, dar şi faptul că nemţii aveau îngropată aici o locomotivă unică în toată Europa, iar tehnica nu trebuia să intre sub nicio formă pe mâna ruşilor. În 1985, două echipe de la securitate au detonat intrarea. Unele voci spun că regimul a vrut să ascundă faptul că, în retragere, nemţii au executat 100 de localnici care lucrau la tunel. Alţii spun că singura raţiune a fost cea a siguranţei, întrucât doar o parte era betonată.
3. Sfinxul şi Babele.
Misterele care înconjoară ciudatele stânci.
Sfinxul, stânca cu chip de om, stârneşte un interes enorm pentru pasionaţii de mistere. Un megalit antropomorf situat la peste 2.200 de metri altitudine a fost numit astfel după asemănarea sa cu Sfinxul Egiptean. Geologii pun formarea sa pe seama eroziunii eoliene, dar internetul este plin şi de teorii fanteziste, care spun că dacii ar fi sculptat megalitul sau că acesta ar fi de origine extraterestră. Teoriile îşi au originea în faptul că Sfinxul ar fi cel mai vechi dintre simbolurile noastre sacre, existând şi pe vremea regatelor dacice care îl venerau pe Zalmoxis. Alte poveşti spun că între Sfinxul din Bucegi şi Sfinxul din Egipt ar exista un tunel al timpului, tridimensional,un culoar energetic.
S-au făcut inclusiv presupuneri că Atlasul din mitologia greacă este vârful Omul din Bucegi sau Prometeu înlănţuit de o stâncă de pe acelaşi vârf, iar Babele, nişte altare ale unei vechi civilizaţii.
4. Piramida energetică.
Un alt fenomen legat de Sfinx, care adună în fiecare an, pe 28 noiembrie, sute de persoane, este Piramida Energetică. În acea zi, pasionaţii de fenomene paranormale spun că razele soarelui „construiesc“, la apus, o piramidă energetică în jurul chipului sculptat în piatră. Condiţiile pentru piramida magică, formată de raze aurii ce luminează straniu, se formează doar în data respectivă, iar „apariţia“ are rol tămăduitor pentru cei care ajung în zonă în această zi specială. Există şi un număr de persoane care s-ar fi vindecat datorită piramidei, iar aceştia se întâlnesc în fiecare an pe 28 noiembrie, considerându-se „aleşi“.
5. Gura de Rai, locul magic unde oboseala dispare brusc.
Diverse teorii susţin că în zona Vârfului Omu se află aşa numitul „centru al Pământului“, locul unde s-ar face legătura între Cer şi Pământ. Considerate „guri de rai“ în tradiţia românească, astfel de locuri alungă oboseala ca prin farmec, învăluiesc corpul uman în energii pozitive şi vindecă anumite boli.
„Gura de Rai“ ar fi amplasată pe drumul dintre Cabana Omu spre Peştera. Un loc similar a fost identificat şi pe o pantă pe platoul Bucegilor, din apropierea Sfinxului. Aceste locuri ar fi caracterizate de o anomalie magnetică atipică, zonă care are efecte benefice asupra organismului uman.
6. „Apa vie“ din cascada celor 7 izvoare.
Unul dintre miturile Bucegilor, poate unul dintre cele mai disputate, se leagă de „apa vie“, prezentă în mitologia românească prin asociere cu zâne şi feţi-frumoşi care îşi regenerau puterile după ce sorbeau din ea. Un astfel de loc ar fi la cascada celor 7 izvoare din Bucegi, aflată între lacul Bolboci şi lacul Scropoasa, pe Valea Ialomiţei. Despre apa cascadei circulă numeroase mituri. În primul rând, apa purtată de cele 7 izvoare este creditată ca cea mai pură din lume, fără azotiţi şi azotaţi, titulatură neconfirmată oficial, dar atestată de studii microbiologice. Pentru puritatea apei există două teorii. Fie că şuvoiul trece printr-un câmp magnetic, care îi ordonează structura moleculară până la ideal, fie străbate un zăcământ de argint care împiedică dezvoltarea bacteriilor şi purifică apa. În jurul apelor pure de la cele 7 izvoare s-a creat şi o adevărată mitologie. Internauţii vorbesc despre izvoarele sacre ale lui Zalmoxe, localizate chiar pe locul cascadei.
7. Cărarea ireală pe care oamenii dispar fără urmă.
Unul dintre fenomenele paranormale care suscită interesul, dar şi groaza amatorilor de senzaţional este cărarea ireală din Bucegi. Localnicii din Buşteni, dar şi oameni ai munţilor spun că pe traseul Jepii Mici, urcând pe Valea Comorilor, în anumite condiţii meteorologice, în special vara, când pe munte se lasă o ceaţă grosă aparent fără o explicaţie, apare o cărare îngustă, de aproximativ 20 de centimetri, paralelă cu poteca principală. În realitate, această cărare blestemată nu există, iar cei care se aventurează să calce pe ea mor sau dispar pentru totdeauna.
Doar norocoşii reapar după multă vreme, în alte locuri din Bucegi, dezorientaţi şi pierduţi, chiar răniţi, pe când majoritatea celor care păşesc pe cărare dispar fără urmă, în ciuda căutărilor, sau trupurile lor sunt descoperite în primăvara viitoare, zdrobite de stânci.
8. Valea Albă din Bucegi.
Dă peste cap aparatele foto, provoacă ameţeli şi teleportări. Valea Albă este poate cel mai umblat traseu nemarcat din Bucegi, traseu care atrage ca un magnet aventurierii. Geografic, Valea Albă separă Muntele Caraiman de Muntele Coştila, fiind mărginită pe dreapta de peretele Văii Albe, un uriaş vertical, şi pe stânga de Creasta Picăturii. Una dintre cele mai cunoscute legende ale zonei vorbeşte despre un portal care ar exista în Valea Albă. Localnici şi turişti au relatat despre faptul că au întâlnit în Valea Urlătorii, la kilometri distanţă, oameni complet dezorientaţi, care fie nu ştiau deloc unde se află, fie credeau că se află în alte locuri. În Buşteni circulă numeroase poveşti despre existenţa unor portaluri care leagă Valea Urlătorii de Valea Albă sau de Valea Cerbului. O echipă de la „Lumea misterelor“, o publicaţie adresată pasionaţilor în domeniu, a organizat mai multe expediţii în Bucegi, în zone despre care sunt relatări că se manifestă fenomene paranormale sau energii absolut inexplicabile, printre care şi Valea Albă.
În vale, aparatele de fotografiat digitale s-au resetat din senin pentru ca apoi să-şi revină la fel de brusc şi inexplicabil sau se declanşau brusc şi realizau fotografii foarte bune. Femeile din respectova expediţie au experimentat şi stări de „golire de energie“, vertij şi pierderi de echilibru. Alte persoane care au ajuns în Valea Albă spun că aparatele digitale s-au declanşat din senin şi au surprins fotografii foarte bune.
9. Pietrele calde de la Gura Diham.
Un fenomen misterios cercetat tot de echipa de la „Lumea misterelor“ este cea a pietrelor calde de la Gura Diham. Pietrele paralelipipedice care seamănă a monumente funerare se găsesc pe drumul forestier care duce la cabana Gura Diham (la aproximativ 4,2 km de Buşteni). În preajma acestora, acumulatorii aparatelor foto s-au descărcat din senin, cu toate că erau noi, la fel şi bateria de la telefonul mobil sau cea de la camera video. Aparatura şi-a revenit după ce grupul s-a îndepărtat de locul respectiv. Ceva mai sus pe traseu, membrii echipei au întâlnit un pâlc de copaci în interiorul căruia era un curent de aer inexplicabil de cald, iar pietrele erau şi ele calde, cu toate că afară era destul de răcoare, expediţia desfăşurându-se pe finalul lui octombrie 2009.
Revenind ulterior în zonă, împreună cu mai multe persoane, printre care se numărau şi sceptici, cercetătorii au constatat acelaşi tip de manifestări. În plus, persoanele care au participat la expediţie au experimentat o golire de energie, iar cei care au atins pietrele funerare misterioase chiar au avut ameţeli, pierderi de echilibru şi au simţit minute bune o apăsare în piept.
10. Misterele sutelor de cutremure din Bucegi din 1993.
În anul 1993, în perioada 4 mai – 10 iunie, s-au produs câteva zeci de cutremure - există şi mărturii că au fost câteva sute -, pentru care nu există încă explicaţii care să mulţumească pe toată lumea. Potrivit localnicilor, frecvenţa cutremurelor era zilnică şi se producea la ore fixe. Unii spun că orele erau 20.00 şi 3.00 dimineaţa, alţii spun că seismele se produceau la ora 20.30. Specificul acestora era faptul că erau precedate de un vuiet puternic, ca şi cum ceva s-ar fi prăbuşit în interiorul munţilor. Seismele aveau o intensitate destul de mică, de 3 sau 4 grade, însă se produceau la mică adâncime – 10 sau 15 kilometri, ceea ce făcea ca zgomotul din munţi să înfricoşeze localnicii. Vârful a fost reprezentat de un seism de 5,1 grade, produs în zona Buşteni-Sinaia, în seara zilei de 23 mai 1993. Seria de cutremure a ridicat multe semne de întrebare în principal din cauza faptului că Bucegii nu sunt „zguduiţi“ în general, pentru că nu sunt într-o arie seismică, dar şi pentru că seria de cutremure a încetat brusc, iar scoarţa nu s-ar mai fi manifestat de atunci. Oamenii spun că erau încărcaţi energetic atât de mult, încât orice sau pe oricine atingeau se producea o curentare care ajungea până la arsuri uşoare, aveau insomnii, iar semnalele radio fie cădeau, fie se amplificau brusc în anumite zone. De asemenea, deşi aveau insomnii, oamenii nu se simţeau niciodată obosiţi. În zonă s-au făcut studii, ulterior seriei de cutremure, dar cauzele acestora nu au fost elucidate pe deplin. „Secvenţa aceasta de cutremure din Bucegi, din 1993, este unică pe teritoriul României. Se încearcă o interpretare a studiilor făcute în zonă. Dar problemele nu sunt încă elucidate“, a spus în presa de specialitate Mircea Radulian, directorul ştiinţific al Institutului National pentru Fizica Pamântului.
Ceea ce am prezentat in aceata documentatie, reprezinta doar o mica parte din tot ceea ce inseamna Romania.
Romania, o tara si un popor ospitalier, care impreuna ofera tuturor celor ce poposesc pe pamant romanesc, nenumarate prilejuri de incantare, relaxare si desfatare. Nu intamplator, Romania isi seduce vizitatorii, oferind amintiri minunate, de neuitat si prilej de reintoarcere in tara noastra de poveste !!!