DELTA DUNĂRII

Delta Dunării este limitată la sud-vest de podișul Dobrogei, la nord formează granița cu Ucraina, iar în est se varsă în Marea Neagră. Delta Dunării este traversată de paralela de 45°, latitudine N și de meridianul de 29°, longitudine E. Delta ocupă, împreună cu complexul lagunar Razim – Sinoe 5050 km², din care 732 km² aparțin Ucrainei, Deltei românești revenindu-i o suprafață de 2540 km². Datorită celor 67 milioane de tone aluviuni aduse de Dunăre, Delta Dunării crește anual cu aprox. 40 m².
Dunărea, ajunsă la Pătlăgeanca se bifurcă : Brațul Chilia la nord și Brațul Tulcea la sud, braț care mai apoi, la Furca Sfântu Gheorghe (în turcește Çatal Çedırlez uneori transcris în română „Ceatal Sf. Gheorghe”) se desparte în Brațul Sulina și Brațul Sfântu Gheorghe.

Brațul Chilia, formează granița cu Ucraina, și transportă pe cursul său, de o lungime de 104 km², 60% din apele și aluviunile Dunării.

Brațul Sulina este situat în mijlocul Deltei și, spre deosebire de Chilia, are un curs rectiliniu, fiind permanent dragat și întreținut pentru navigația vaselor maritime. Are o lungime de 71 km și transportă 18% din volumul de apă al Dunării. Cursul Brațului Sfântu Gheorghe este orientat spre sud-est, și se desfășoară pe 112 km, transportând 22% din debitul Dunării. La vărsare formeaza insulele Sacalin considerate un început de deltă secundară.

Delta Dunării (cu excepția deltei secundare a brațului Chilia) face tradițional parte din Dobrogea, dar în Antichitate și Evul Mediu litoralul se afla mult mai la apus (între Chilia Veche și Murighiol pe vremea lui Strabon, între Periprava și Lacul Dranov în epoca bizantină), astfel încât hărțile istorice care reprezintă Dobrogea cuprinzând toată Delta actuală, sunt geomorfologic false.Delta Dunării (3446 km²), aflată în mare parte în Dobrogea, România și parțial în Ucraina, este a doua ca mărime și cea mai bine conservată dintre deltele europene.


Delta Dunarii | Delta Dunării (3446 km²), aflată în mare parte în Dobrogea, România și parțial în Ucraina, este a doua ca mărime și cea mai bine conservată dintre deltele europene.
Delta Dunării a intrat în patrimoniul mondial al UNESCO în 1991, este clasificată ca rezervație a biosferei la nivel național în România și ca parc național în taxonomia internațională a IUCN.

Delta Dunarii adaposteste o Bogata si variata fauna ce numara specii unice in  Europa sau chiar in lume.

Fauna acvatică cuprinde numeroase specii de pesti de apa dulce si mare (somn, caras, stiuca, crap, platica, babusca, rosioara etc.) si sturioni (morun, pastruga, cega, nisetru).

Conditii deosebit de favorabile ofera Delta celor peste 300 de specii de ingrijire au nascut Faima de Paradis al pasarilor: cormoranul, Pelicanul, Lebada Muta, Lebada cantatoare, califarul rosu si alb, vulturul pescar si CODALB, Egreta alba, etc.

Ca si mamifere  pot fi intalnite: vulpea, Iepurele, Mistretul, Vidra, nurca, bizamul, cainele enot, iar dintre reptile : broasca testoasa de balta, sarpele de apa, etc.

Cu siguranță cel mai mare spectacol oferit de Deltă este cel dat de păsări, nu mai puțin de 331 de specii. Dintre acestea aproximativ 130 sunt migratoare. Pe lângă păsările mai cunoscute și mai comune care pot fi regăsite aici (diferite specii de rațe și gâște, stârci, egrete, lebede, cormorani, pescăruși și alte păsări specifice zonelor umede), în Deltă se întâlnesc și specii mai rare și mai puțin prezente în alte zone din România, cum ar fi țigănușul, lopătarul, ciocântorsul, piciorongul, alături de specii mai rare de gâscă cum ar fi gâsca cu gât roșu (50% din populația mondială), specii rare de răpitoare sau cormoranul mic (60% din populația mondială).

Pelicanii sunt cu siguranță cele mai emblematice păsări ale Deltei și există aici două specii: pelicanul comun, mult mai răspândit și pelicanul creț. În urmă cu 100 de ani, pelicanul era o specie comună pe tot cursul inferior al Dunării. Astăzi însă, aproape întreaga populație cuibăritoare a pelicanului comun se regăsește în Deltă, peste 18 000 de indivizi. Vine la noi în migrație, în lunile calde și iernează pe o suprafață ce se întinde din nord-estul Africii și până în India. Se hrănește de cele mai multe ori în grupuri mari, alături de cormorani cu care fac echipă la pescuit. Poate mânca aproximativ 1kg de pește pe zi.

Dacă pelicanul comun are un penaj roz-gălbui, pelicanul creț are preponderent tonuri de gri deschis. Denumirea îi vine de la penele crețe de pe cap, formate în perioada de reproducere. Este puțin mai mare decât pelicanul comun și poate atinge peste 3 m cu aripile întinse. Este cea mai mare pasăre din Romania. Pelicanul creț este mult mai rar decât cel comun, populația cuibăritoare fiind de doar aproximativ 500 de indivizi.

Delta are o biodiversitate uimitoare, aproape 5 500 de specii, dintre care 1839 de plante. Vegetația Deltei Dunării este preponderent specifică zonelor umede, 78% fiind reprezentată de stuf, rogoz, papură, pipirig, salcie pitică. Este de menționat faptul că, în Deltă se găsește cea mai întinsă zonă compactă de stuf din lume, având o suprafață de 1 750 km². Pe grindurile fluviale speciile cele mai întâlnite sunt arbori și arbuști, plopul alb, plopul negru, cătină, tufe de mure, etc. Pe marginea canalelor putem întâlni o varietate de nuferi, albi sau galbeni, care sunt spectaculoși în perioada de înflorire, între lunile iunie și septembrie. Tot în arealul rezervației se găsesc și două plante carnivore, aldrovanda și otrățelul de baltă.

Un loc aparte în flora Deltei îl ocupă Pădurea Letea, una dintre cele mai vechi rezervații naturale din România și cea mai nordică pădure subtropicală din lume. Peisajul de aici este unul deosebit, unde pâlcurile de pădure alternează cu dunele de nisip, formate cândva pe fundul mării. Predomină stejarii, unii dintre ei cu vârste de peste 300 de ani. În pădure se mai pot întâlni și peste 10 specii de orhidee, dar și o specie de liană ce poate ajunge până la 25m.

ARII PROTEJATE

Delta Dunării cuprinde 20 de zone strict protejate, care însumează o suprafață totală de peste 50 000 ha, reprezentând aproximativ 9% din arealul total al rezervației. Cele mai importante dintre acestea sunt: Roșca – Buhaiova, Sărături – Murighiol, Insula Popina, Periteașca – Leahova, Grindul Lupilor și Chituc, Insula Ceaplace, Pădurea Letea și Caraorman, Lacul Nebunu, Sacalin – Zătoane, Lacul Belciug etc.

  • Roșca – Buhaiova (9 625 ha) este caracterizată de un complex de bălți și lacuri, în prezent aici adăpostindu-se cea mai mare colonie de pelicani comuni din Europa.
  • Sărături Murighiol (87 ha) adăpostește o colonie de piciorong, ciocântors, rață cu ciuf și alte specii limicole.
  • Insula Popina (98 ha), formată pe lacul Razelm, adăpostește pe lângă speciile de păsări migratoare care cuibăresc aici și singurul păianjen veninos din România, văduva neagră sau miriapodul gigant.
  • Periteașca – Leahova (4 125 ha) reprezintă un loc de popas și hrănire pentru gâsca cu gât roșu, pelicani, rațe și călifari. Cuprinde o serie de grinduri nisipoase, Insula Bisericuța, lacurile Leahova Mare și Mică, Periteașca și Coșna.
  • Grindul Lupilor (2 075 ha) nu se referă neapărat la specia din titlu, singura specie carnivoră mai mari de aici fiind șacalul auriu. În rest, zona este una de importanță ridicată pentru reproducerea naturală a speciilor de pești, crap, plătică sau șalău.
  • Grindul Chituc (2 300 ha) cuprinde o serie de lacuri mici, care pe timp de iarnă sunt de o reală importanță pentru păsări.
  • Insula Ceaplace (117 ha) este una dintre cele trei locații de pe teritoriul României care găzduiesc colonii de pelicani creți.
  • Pădurea Letea (2 825 ha) este cea mai nordică pădure subtropicală din Europa, pe teritoriul acesteia întâlnindu-se mai multe specii rare de orhidee și multe păsări care preferă zonele terestre și sărăturile.
  • Lacul Nebunu (115 ha) oferă condiții optime de cuibărit și hrană pentru mai multe specii de păsări (stârcul roșu, țigănușul, stârcul galben, stârcul cenușiu, lișița, corcodelul mic, cormoranul mic).
  • Sacalin – Zătoane (21410 ha) oferă condiții prielnice pentru cuibăritul lebedei, iar insula Sacalin oferă adăpost și loc de cuibărit pentru mai multe specii limicole.

RECOMANDĂRILE NOASTRE

  • Primăvara târzie este cel mai bun anotimp pentru o vizită în Deltă. Păsările se întorc din migrație, peisajul înverzește, iar spre final de mai deja își fac apariția și nuferii. În același timp este prohibiție la pescuit așa că nu este foarte mare aglomerație pe canale și este mult mai liniște.
  • Nici celelalte anotimpuri nu sunt de ocolit, toamna aduce în peisaj o nouă migrație iar speciile pe care le puteți întâlni pot fi unele rare și deosebite. Iarna este spectaculoasă mai ales dacă îngheață lacurile, iar peisajul se schimbă complet. În luna februarie pelicanii creți se îmbracă deja în penaj nupțial, această specie fiind una dintre cele mai impresionante din Deltă în acest moment.
  • Mila 23 este poate cel mai bun punct din care să explorați Delta, este liniștit, nu este pe canalele mari, iar poziționarea lui în mijlocul rezervației facilitează transportul către aproape orice altă zonă. Letea este cel mai bine conservat sat din Deltă, iar dacă vreți să descoperiți specificul caselor pescărești acesta este locul perfect de explorat. Sfântu Gheorghe oferă și el un specific aparte, mai ales prin faptul că peisajul se schimbă iar unirea Dunării cu Marea Neagră este de neratat pentru o experiență completă, mai ales dacă vă doriți și un colț de plajă sălbatică.
  • Pădurea Letea este un loc aparte unde poți admira liana grecească cum se cațără pe copacii din jur, poți vedea multe specii de orhidee sau stejari foarte bătrâni, ce alcătuiesc un peisaj unic în România format de dunele de nisip ce alternează cu fâșii de vegetație.
  • Alegeți întotdeauna un ghid priceput și bărci de mică viteză care să nu deranjeze locul. Delta se descoperă în liniște, în ritm mai lent și nu navigând cu viteză. Experiența completă și poate cea mai inedită este dată de o plimbare cu caiacul, așa că nu ratați această oportunitate.