“COMUNA RACOVIȚA – BRĂILA

Situata in partea de nord-vest a judetului Braila, in lunca Buzaului, scaldata de apele raului si respirand aerul proaspat emanat de padurea Boarea, in partea estica si de padurea Camnita la sud, comuna Racovita, alcatuita din satul de resedinta cu acelasi nume si din satele Custura si Corbeni, atestata istoric sub aceasta denumire din a doua jumatate a secolului al XVTII-lea, a fost ridicata pe mosia lui Constantin Grigore Sutu in anul 1765. Numele satului Racovita si deci al comunei este pus ih legatura cu numele marelui vornic Dimitrie Racovita, proprietar al acestor tinuturi primite de la Constantin Sutu in urma casatoriei fiicei sale, Alexandra, cu fiul acestuia, Grigore Sutu.

Referitor la vechimea localitatii, in monografia comunei, alcatuita de profesor Viorica Tudorache in anul 1984, aceasta este plasata in secolul al XVI-lea, sustinand ca satul Racovita s-a intemeiat “peste sau in apropierea vechiului nucleu medieval al localitatilor Calugarenii Stoicai si Calugarenii lui Manea, actualele sate Custura si probabil Racovita” , sate plasate la marginea judetului Braila, in aceasta zona, atestate documentar intr-un act emis de Mihnea Voievod, fiul lui Alexandru Voievod, la 14 iunie 1588.

Documentele ce clarifica atestarea documentara a asezarii “Calugarenii” dateaza din perioada domniei lui Mihai Viteazul (1593-1601), in care se specifica faptul ca jupan Mihalcea a cumparat Calugarenii lui Manea, actualul sat Custura “de la Craciun si de la nepotul sau Calin, de la Serban si de la Anca, de la Bunea si de la Stan si de la.. .” , concluzia fiind ca satul Custura este mai vechi decat satul resedinta al comunei.

Satul Racovita a devenit centru de comuna in anul 1834, populatia acestuia marindu-se treptat prin noii locuitori veniti din satele judetului Braila: Cascati, Caineni, Galbenu, Gradistea, Domnita, Maraloiu, Parliti, care s-au asezat pe malul stang al raului Buzau, aproape de apa acestuia si lemnul padurii aflate pe celalalt mal al raului, desi primisera locuri de casa pe “Deal”.

Localitatea Racovita, comuna rurala in judetul Ramnicu-Sarat, plasa Gradistea, la 38 de km fata de resedinta judetului, este semnalata sub forma datelor de mai sus si de G.I. Lahovari in Marele Dictionar geografic al Romaniei, aparut in anul 1902, specificand si ‘ vecinii: Domnita la est, Valcele la nord, Gradistea de Jos la vest si Sutesti la sud, avand in acel an o populatie de 855 de locuitori.

in anul 1860, prin contributia Alexandrei Sutu, fiica marelui vornic Dimitrie Racovita, s-a construit biserica in sat cu hramul “Sfintii Trei Ierarhi”.

Dintre cele trei sate care formeaza comuna, satul Custura a fost administrat pana in anul 1908 de comuna Gradistea, an cand a devenit parte componenta a comunei Racovita pana in anul 1930, cand s-a transformat in comuna. Numele satului provine de la un crescator de oi, Ion Custura, ce-si pastea oile pe imasul din jurul acestuia. Populatia, la aceasta data, era de 822 de locuitori care-si trimiteau copiii la scoala cu doua sali de clasa, existenta in sat unde predau doi invatatori in anul 1918 in comuna erau trei scoli primare, cate una in fiecare sat, la care erau inmatriculati in clasele I-IV, 310 elevi indrumati de 5 invatatori.

Celalalt sat component, Corbeni, este mentionat in documente in anul 1900, avand in acest an vatra satului de 40 de ha. Satul s-a numit Corbeni, probabil, dupa locuitorii ce au venit din satul Corbu si s-au asezat aici. Satul a apartinut de comuna Domnita, plasa Gradistea, judetul Ramnicu-Sarat, iar din anul 1908 a trecut sub tutela plasei Boldu, ramanand in cadrul aceleiasi comune.

Satul Corbeni a devenit comuna in acelasi an, ca si satul Custura, avand sediul primariei in locuinta cetateanului Gheorghe Nedelcu, care avea darac de lana in sat si care a construit o moara in comuna Salcia Tudor, unde s-a si mutat. Din anul 1942 satul revine iar comunei Domnita pana dupa razboi, in anul 1946 ajungand din nou comuna.

In anul 1951, satele Custura si Corbeni apartineau comunei Racovita, raionul Braila, regiunea Galati, iar mai tarziu, in anul 1961 vor fi sub carmuirea raionului Faurei, aceeasi comuna, pana in anul 1968, cand, facandu-se noua impartire administrativ-teritoriala, vor trece sub gospodarirea judetului Braila, unde se afla si astazi. Pana in anul 1950, comuna Racovita s-a aflat sub administratia judetului Ramnicu-Sarat.

Bucuria locuitorilor acestei comune, survenita in urma infaptuirii reformei agrare din 23 martie 1945 a fost de scurta durata, deoarece prin hotararea Plenarei CC al Partidului Comunist Roman din martie 1949 s-a trecut la cooperativizarea agriculturii dupa modelul stalinist, aceasta actiune realizandu-se impotriva vointei taranilor, prin forta. Desi multi tarani din comuna au luptat pe front pentru tara si au crezut ca-si vor putea lucra pamantul primit, ei s-au inscris in C. A.P. si din an in an traiul li s-a ingreunat, fiind nevoiti sa munceasca din primavara pana-n toamna doar pentru cateva sute de kg de cereale si cativa lei la ziua munca (norma) realizata.

In primavara anului 1956 s-au infiintat C.A.P.-urile in satele Racovita si Custura, iar in iarna anului urmator in satul Corbeni. in anul 1963 cele trei C.A.P.-uri s-au constituit intr-una singura la nivelul comunei, in satul de resedinta al acesteia. Slabul castig din munca depusa in C.A.P. cat si dezvoltarea galopanta a ramurilor economice neagricole au dus la un exod a populatiei spre oras.

In toata perioada existentei C.A.P.-urilor, tinerii au plecat din sat angajandu-se in urma calificarilor obtinute prin diferite forme de invatamant in alte ramuri ale economiei nationale, altele decat agricultura. Daca-n anul 1956 populatia comunei era de 2943 de suflete, in anul 1984 a scazut la 1764 de locuitori, in prezent fiind de 1313 persoane.

Mentionez de asemenea, ca-n anul 1989, datorita politicii lui Ceausescu de dezafectare a satelor, Racovita, cu satele-i componente, a constituit din luna mai comuna cu Gradistea sub denumirea de Gradistea-Racovita, redevenind comuna dupa Revolutia din decembrie 1989.

Nu se poate omite faptul ca aceasta comuna a avut parte de primari localnici, gospodari, atat in perioada interbelica, dar mai ales dupa deceniul al V-lea al secolului trecut. Acestia au stiut sa antreneze localnicii in activitatea de gospodarire a comunei, la constructia edificiilor necesare unei activitati roditoare a institutiilor starului de pe raza comunei: localurile Primariei, Dispensarului uman, a imobilelor celor trei scoli si a celor trei camine culturale prin contributia proprie a locuitorilor, fara investitii de la stat, ele apartinand Patrimoniului public al comunei, la care se adauga Dispensarul veterinar si Magazinul universal, realizate cu investitii de la stat. Tot prin contributia cetatenilor s-a realizat electrificarea comunei si s-a instalat o centrala telefonica in comuna.

Sub actuala conducere a comunei s-au reabilitat toate localurile apartinand domeniului public al comunei Racovita, s-a introdus apa potabila in toate satele componente ale comunei, s-a construit o piata comerciala.

Populatia, fiind imbatranita, nu mai poate lucra pamantul, dandu-l in arenda celor sase asociatii agricole existente pe raza comunei, iar numarul copiilor ce frecventeaza scoala scade de la an la an datorita aceluiasi motiv.